Iartă-mă, Doamne! Bunule, iartă-mă!

Bunule, iartă-mă că nu ştiu să mă rog ţie, ori cer prea multe, ori nu ştiu să-ţi mulţumesc pentru tot ce am. Iartă-mă că de cele mai multe ori sunt egoist/ă şi mă rog doar pentru suferinţele mele, iar pentru sănătatea părinţilor mai puţin. Ei sunt sprijinul meu şi tot ce am mai bun, pentru că îi am de la tine Doamne.

Bunule iartă-mă pentru că pe prietenii mei îi necăjesc, nu mă auzi rostindu-i în rugăciunile mele şi iarăşi îmi dau seama că ei sunt dăruiţi de Tine. Unde aş putea să găsesc bunătatea şi iertarea Ta, dacă nu prin ei? Iartă-mă pentru toate gândurile mele nechibzuite, pentru toate întrebările fără răspuns, pentru supărările fără sens, pentru dorinţe deşarte, pentru vorbe fără rost….Greşesc Doamne dar te iubesc în felul meu, de păcătos/ă….

Bunule iartă-mă pentru tot ceea ce îţi cer, pentru că Tu ştii dinainte tot ce are nevoie sufletul meu. Nu sunt de multe ori altruist/ă, nu pomenesc în rugăciunile mele nici pe cei bolnavi, nici pe cei sărmani, nici pe bătrâni, nici pe vrăjmaşi, nici pe fraţi sau surori…ci doar suferinţa mea. Suferinţa Ta pe cruce a fost cu mult mai mare decât a mea, şi cu toate astea mă înţelegi şi eşti aici cu noi…Cum aş putea să nu te mai supăr?

Îmi cer iertare inimii mele, Doamne pentru toate emoţiile pe care i le-am dat de-a lungul timpului, îmi cer iertare ochilor mei pentru lacrimile care nu izvoreau din pricina păcatelor mele, buzelor mele pentru toate vorbele urâte, urechilor mele care au ascultat muzică grea şi zgomotoasă….stomacului pentru câte excese de mâncare am făcut…îmi cer iertare trupului meu că am uitat că este templu al Duhului Sfânt.

Mă ierţi Doamne pentru că nu ţi-am mulţumit pentru natura pe care Tu ne-ai dăruit-o, pentru toate legumele şi fructele care ne hrănesc pe noi, pentru pămîntul roditor şi ploaia care-l curăţă? Iartă-mă pentru că nu ţi-am mulţumit pentru fiecare Sfânta Liturghie la care am participat, pentru duhovnicul pe care mi l-ai dăruit, pentru sfinţii Tăi de care mă simt apropriat/ă. Am uitat să-ţi mulţumesc şi pentru suferinţa mea, pentru că prin ea eu mă apropii de Tine.

Iartă-mă Doamne pentru că au fost momente când am judecat fără să mă gândesc că nimeni nu cunoaşte judecăţile tale şi departe suntem noi de voia ta. Bunule iartă-mă că puţină milostenie fac, că nu-mi sun prietenii să le spun cît de mult îi iubesc, că uit să zâmbesc, să visez, să cred că niciodată Tu nu ne vei lăsa singuri. Iartă-ne pe toţi şi luminează-ne ca să ne înţelegem mai bine, să fim toleranţi şi mult iubitori.

Îţi mulţumesc Soarele meu pentru toată dragostea Ta! „Dacă dragoste nu am, nimic nu sunt…” (Sf. Apostol Pavel)

Pentru toţi prietenii mei, pentru părinţii noştrii şi pentru voi toţi!

Autor: Oana Cristina

sursa: ortodoxiatinerilor.ro

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *