Minune la Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Hadâmbu

maica domnului

Un preot din Sibiu mi-a povestit că s-a rănit cu o sapă la piept, rana atingând și mamelonul. Doctorii i-au spus că nu e nici o problemă, dar apoi rana s-a cronicizat, iar o jumătate de an mai târziu a fost diagnosticat cu cancer.

Uluit și înfricoșat, preotul nu a acceptat diagnosticul, ci a mers la Tg. Mureș și la București, peste tot primind aceeași sentință, ba mai mult spunându-i-se că boala s-a întins, având metastaze în organism. Se apropia de moarte. Înnebunit de durere, având doi copii mici, preotul nu a disperat. Auzise de la o credicioasă de icoana făcătoare de minuni de la Hadâmbu, care plânge cu mir și vindecă toată durerea și întristarea.

A plecat cu mașina la Hadâmbu, a mers toată noaptea, unde a căzut la picioarele Maicii Domnului, rugând-o să îi idea viață pentru a-și crește copiii. După o jumătate de ceas de plâns și de rugăciune, a simțit o adiere de vânt răcoritor pe fața lui, ca o mireasmă de mir ceresc, și a înțeles că Maica Domnului îl ascultase.

S-a ridicat în picioare, a mulțumit Fecioarei îndurărilor și a plecat acasă. Aici a postit post negru, numai cu apă, timp de șapte zile, rugându-se mereu Maicii lui Hristos. După cele șapte zile, a mers, cu inima strânsă, la Spital pentru o nouă expertiză.

Doctorul – care îl cunoștea – i-a zis:

“Hai Dom Părinte, te văd om serios, ce te mai controlezi atâta? Ți-am spus. Ai cancer și metastaze. Pregătește-te de moarte. Ce mai, ești om în toată firea!“.

După radiografie, doctorul plictisit, s-a uitat așa într-o doară la filme. A încremenit. Gura i s-a încleștat. Arăta speriat filmul, iar preotul nu pricepea nimic. Într-un târziu a exclamat: “Minune a lui Dumnezeu! În loc de formațiunile canceroase, nu mai sunt decât niște cicatrici. Așa ceva n-am văzut în treizeci de ani de meserie!!!“.

Preotul a izbucnit în plâns. Era atât de zdrobit de durere și de cutremur încât a căzut jos, acolo în spital și a rămas așa multă vreme. Apoi a simțit din nou adierea de lumină pe care o simțise la Hadâmbu. Așa i s-a confirmat lucrarea minunată a Maicii Domnului. S-a ridicat și a plecat acasă.

O putere nevăzută, o bucurie îi susura în suflet, un izvor de îndurări se deschisese în el. Simțea nevoia să strige pe străzi minunea întâmplată cu el, să salte de bucurie, să spună tuturor cum s-a născut din nou. Simțea nevoia să ajute și el pe alții, să dăruiască lumină și bucurie, ajutor celor în suferință. Dar știind că este neputincios, a jurat în fața icoanei Maicii Domnului că va purta cu el toată viața filmele care arătau clar că era năpădit de cancer și diagnosticul multiplu declarat indubitabil la Sibiu, la Tg. Mureș și la București, și filmele de după minune, cu cicatricile de pe trupul lui, ca niște urme de răni ale păcatului, tămăduite, miruite de mâinile Maicii lui Dumnezeu. Și oriunde se va afla a jurat că va povesti, ca un misionar, minunea cea mare pe care Maica Domnului a săvârșit-o cu el. Așa mi-a istorisit și mie. Și îmi spunea: “E atât de simplu să ceri cu toată inima! E atăt de simplu să te vindeci! E atăt de ușor să ceri de la mama ta laptele cel sfânt al vindecării“.

Oameni paralizați, bolnavi de cancer, sfâșiați de greutățile vieții sau care și-au pierdut sensul pe acest pămant, oameni cu păcate grele, cu neputință de purtat pe pământ, au cautat o ultimă alinare la icoanele făcătoare de minuni. Ajutați de cei dragi, au venit de la sute de kilometri să se roage la icoana Maicii Domnului de la Hadâmbu. Dumnezeu, pentru credincioși, este mai viu ca niciodată, iar minunile se petrec într-o taină greu de înțeles pentru o minte care nu cunoaște tainele dumnezeiești.

Din Maica Domnului Apărătoarea Noastră, ed. Ortodoxia, București 2015, p.39-41.

Articol relatat de portalul altarulcredintei.md

loading...

De asemenea, ai putea dori...

1 răspuns

  1. Ana-Maria S spune:

    Pe mine m-a vindecat de o psihoza, (cea mai grea si periculoasa boala poate), venita asupra mea ca din senin precum o farfurie zburatoare la varsta de 49 de ani, dupa pierderea mamei mele din viata, IPS Serafim Joanta, Mitropolitul Germaniei si al Europei, prin rugaciunea facuta cu multa dragoste pt. mine stiindu-ma bolnava, catre Dumnezeu si Maica Domnului si punerea mainilor apoi pe capul meu.

    Pt. aceasta IPS Serafim nu este pt. mine doar Mitropolitul Germaniei si al Europei Centrale, ci un Sfant, pt. ca cel care se roaga precum Sfintii pt. un om bolnav si acesta se tamaduieste (mai ales de o boala demonica), nu poate fi altceva decat tot un Sfant.

    S-a mai rugat un preot pt. mine in cei 3 ani si jumatate de suferinta, insa nu s-a produs prea mare schimbare pana nu l-a trimis Dumnezeu intr-o zi buna zi la Biserica Invierea Domnului, din Salzgitter, unde locuiesc de peste 23 de ani, pe IPS Serafim Joanta.

    Fiind destul de saraca poate cu duhul ca enoriasa, nu pot sa ii raspund pt. nasterea mea de-a doua cum ar veni, datorita rugaciunilor Sfintiei Sale catre Dumnezeu si Sfintii Sai, decat tot prin rugaciuni., incat ii doresc din tot sufeltul si cugetul meu, ca Bunul Dumnezeu sa-i sfinteasca nu doar sufletul, ci si urma pasilor Sfintiei Sale, iar harul divin sa ii fie vesnic calauza. Amin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *