Vedenia Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos

biserica-altar-Maica-Domnului

La Paraclisul sfintei Soros (În Partea de sud a Bisericii Vlaherna exista Paraclisul Sfintei Soros, unde se păzeau veșmântul, giulgiul și o parte din brâul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu), se făcea odată priveghere de toată noaptea. Acolo a mers și fericitul Andrei, făcând cele obișnuite ale sale, precum și Epifanie, împreună cu un rob al său. Epifanie avea obiceiul să stea, uneori până la miezul nopții, iar alteori până dimineața.

Era aproape al patrulea ceas din noapte, (după ceasul bizantin), când fericitul Andrei o văzu pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu Maria înaintând de la ușile împărățești către jertfelnic. Părea foarte înaltă și avea un alai de Sfinți cinstit și strălucitor, purtând haine albe. În mijlocul lor se deosebeau cinstitul Înaintemergătorși Ioan Teologul, care stăteau dea dreapta și de-a stânga Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Dintre acei purtători de haine albe, unii mergeau înainte, iar alții le urmau, cântând imne și cântări duhovnicești. Când s-a apropiat de amvon, Cuviosul i-a spus lui Epifanie:

Vezi, fiul meu, pe Doamna și Stăpâna lumii?

Da, cinstite Părinte!, a răspuns tânărul.

Între timp Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a îngenunchiat și s-a rugat multă vreme. Îl ruga pe Fiul ei pentru mântuirea lumii și își uda cu lacrimi sfântul ei chip. După rugăciune a intrat în Jertfelnic, unde s-a rugat pentru credincioșii care privegheau.

După ce și-a împlinit rugăciunea, cu o mișcare cuviincioasă și plină de har, și-a scos de pe capul ei cel preacurat maforiul (Maforiul – este un veșmânt al Maicii Domnului care seamănă cu o eșarfă, dar acoperă și capul și se închipuiește în iconografie totdeauna prin culoarea roșu închis) ei strălucitor și, așa cum o vedeau, înaltă și impunătoare, l-a întins cu preasfintele sale mâini ca Acoperământ (Această arătare minunată a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Sfântul Andrei, s-a făcut pricină de a se rândui Praznicul Sfântului ei Acoperământ pe 1 ( 14) octombrie) deasupra celor din biserică. Multă vreme au privit amândoi veșmântul întins care răspândea o slavă dumnezeiască asemenea chihlimbarului. Cât timp se văzu acolo Doamna Născătoare de Dumnezeu, se văzu și sfântul veșmânt cum răspândea harul lui. Când a început să urce către Cer, a început și dumnezeiescul veșmânt să se strângă puțin câte puțin și să se îndepărteze dinaintea vederii. Acest sfânt veșmânt ce-l văzuseră acolo închipuia harul pe care îl dă Preasfânta Născătoare de Dumnezeu credincioșilor.

Această vedenie a văzut-o și Epifanie, cu darul și cu mijlocirea Cuviosului.

”Sfântul Andrei cel nebun după Hristos’’

loading...

De asemenea, ai putea dori...

1 răspuns

  1. Lucretia spune:

    Acatistul Sfântului Preacuvios Andrei cel Nebun pentru Hristos
    Data prăznuirii: 2 octombrie
    Condacul I
    Celui ce înţelepţeşte şi-a agonisit talanţii, învrednicindu-se astfel de mari daruri, să-i cântăm cu bucurie: Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Andrei, lauda sihaştrilor din mijlocul mulţimii!
    Icosul I
    Preasfântă Treime, Preasfântă Născătoare de Dumnnezeu, Sfinte Ierarhii de Sfinţi Îngeri, Tuturor Sfinţilor, treceţi cu vederea păcatele noastre şi ajutaţi-ne să găsim cuvinte potrivite pentru a-l lăuda pe vrednicul de pomenire Andrei, cel şi-a luat nevoinţa aspră a pustniciei în mijlocul mulţimii şi a nebuniei pentru Hristos şi să-i cântăm:
    Bucură-te, căutătorul înţelepciunii;
    Bucură-te, dascăl al rugăciunii;
    Bucură-te, slujitor devotat;
    Bucură-te, rugător înflăcărat;
    Bucură-te, cinstitorul sfinţeniei;
    Bucură-te, chipul smereniei;
    Bucură-te, aflătorul tainelor dumnezeieşti;
    Bucură-te, apărătorul credinţei creştineşti;
    Bucură-te, mustrătorul păcatului;
    Bucură-te, cel ce ne aperi de chinurile iadului;
    Bucură-te, mucenic ce multă batjocură ai îndurat;
    Bucură-te, cel cu veşnica slavă încununat;

    Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Andrei, lauda sihaştrilor din mijlocul mulţimii!

    Condacul al II-lea
    Ai fost, o, Sfinte Andrei, un tânăr de neam slovean, frumos la chip şi cu obiceiuri bune. Însa, cu voia lui Dumnezeu, ai ajuns rob în Constantinopol, la generalul Teognost, pe vremea împăratului Leon cel înţelept. Acesta, văzându-ţi devotamentul şi agerimea minţii, stăpânul tău te-a trimis la învăţătura cărţilor sfinte, apoi te-a cinstit cu vrednicia de notar. După ce ai învăţat Psaltirea pe de rost, ai cercetat cu avânt Vieţile Sfinţilor şi ai dorit să imiţi virtutea vieţuirii lor, cântând neîncetat: Aliluia!

    Icosul al II-lea
    Ai învăţat degrabă şi Sfânta Scriptură, apoi îţi petreceai timpul citind cărţi sfinte şi rugându-te lui Dumnezeu. Într-o noapte, pe când te rugai, necuratul, din invidie, a început să lovească uşile casei în care te aflai. Speriat, te-ai culcat, însă ai avut parte de o vedenie care îţi prorocea misiunea duhovnicească de a lupta cu necuratul pentru dobândirea cununilor cereşti. Însuşi Iisus te-a numit prieten şi frate, apoi ţi-a încredinţat crucea nebuniei pentru El şi ţi-a promis nenumărate bunătăţi cereşti. Trezindu-te, ţi-ai înştiinţat duhovnicul, care te-a încurajat să mergi pe această cale, izbăvindu-te astfel şi de robie. Roagă-te, Sfinte Preacuvioase Andrei, să aflăm întotdeauna călăuzitori spre mântuire şi noi, cei ce-l slăvim pe Dumnezeu şi-ţi cântăm:
    Bucură-te, că la miezul nopţii te-ai rugat;
    Bucură-te, că apoi hainele ţi le-ai sfâşiat;
    Bucură-te, că vorbe confuze ai spus;
    Bucură-te, că strigătele tale departe au ajuns;
    Bucură-te, că nevoinţa îţi începeai;
    Bucură-te, că eliberarea din robie îţi pregăteai;
    Bucură-te, că pe stăpân şi pe slugi i-ai trezit;
    Bucură-te, că toţi au crezut că ai înnebunit;
    Bucură-te, că Teognost pentru tine a plâns;
    Bucură-te, că pe toţi mare jale i-a cuprins;
    Bucură-te, că nimeni nu vedea că te prefăceai;
    Bucură-te, că lui Dumnezeu să te acopere îi cereai;
    Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Andrei, lauda sihaştrilor din mijlocul mulţimii!
    Condacul al III-lea
    Mult s-a amărât Teognost crezând că toate cele făcute de tine erau adevărate, şi a poruncit să fii dus la Biserica Sfintei Muceniţe Anastasia şi să fii legat acolo. A dat mulţi bani acestui lăcaş şi l-a rugat pe preot să facă slujbe pentru vindecarea ta. Însă tu ziua vorbeai ca un îndrăcit, iar noaptea te rugai cu lacrimi cântând din toată inima: Aliluia!
    Icosul al III-lea
    Vrând să te încredinţezi dacă nevoinţa ta este sau nu plăcută lui Dumnezeu, te-ai rugat Sfintei Muceniţe Anastasia să-ţi descopere, iar ea îndată ţi s-a arătat în vedenie, ţi-a adeverit şi te-a întărit duhovniceşte. Chiar în noaptea următoare o ceată diavolească înarmată s-a pornit asupra ta, ca să te omoare, însă, la rugăciunea ta, însuşi Sfântul Ioan Evanghelistul ţi s-a arătat şi te-a ajutat, bătându-i pe diavoli şi mustrându-i cumplit. Roagă-te, Sfinte Preacuvioase Andrei, să ne izbăvim de toată lucrarea diavolească şi noi, cei ce-ţi cântăm:
    Bucură-te, cel ce ai îndrăzneală în rugăciune;
    Bucură-te, că ai primit cele rele ca şi pe cele bune;
    Bucură-te, că legat în lanţuri cu răbdare ai stat;
    Bucură-te, că ai fost sfătuit şi ocrotit în chip minunat;
    Bucură-te, că ai primit oaspeţi cereşti;
    Bucură-te, că ai râs de chinurile diavoleşti;
    Bucură-te, mulţumind lui Hristos pentru ajutorul primit;
    Bucură-te, rugându-te să fii mereu de ispite izbăvit;
    Bucură-te, cerând să fim şi noi păziţi pe calea adevărată,
    Bucură-te, lăudând dragostea lui Dumnezeu cea nemăsurată;
    Bucură-te, cel ce cu smerenie ai cerut har;
    Bucură-te, cel ce ai crezut că acesta este avutul cel mai necesar;
    Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Andrei, lauda sihaştrilor din mijlocul mulţimii!
    Condacul al IV-lea
    Prefăcându-te îndrăcit şi nebun, ai stat timp de patru luni în lanţuri, rugându-te în taină lui Dumnezeu. Însuşi Hristos te-a întărit duhovniceşte arătându-ţi în vis dulceaţa de negrăit a bunătăţilor dăruite celor care-L iubesc pe Dumnezeu cu tot sufletul. Ţi-a mai arătat şi calea cea îngustă pe care trebuie să meargă nevoitorii, uitând mereu relele pricinuite de către semeni şi cântând cu toată inima lui Dumnezeu: Aliluia!
    Icosul al IV-lea
    Fiind eliberat din robie şi din lanţuri, vorbeai ca un nebun, jucai prin piaţa oraşului, asemenea Sfântului Simon din Emesa, dar seara plângeai, te rugai şi adesea te mărturiseai cu sinceritate şi cu blândeţe duhovnicului tău, singurul care îţi ştia taina. Apoi te duceai la nevoinţa ta. Astfel, văzând nişte tineri desfrânaţi care nu aveau niciun rost în viaţă, i-ai provocat bându-i vinul şi spărgându-i paharul unuia dintre ei. După ce te-au bătut, le-ai spus că vei fi prins şi biciuit de către straja de noapte, prorocind astfel ce urmau să păţească ei înşişi. Întâmplându-se întocmai, te rugai lui Dumnezeu cu lacrimi ca aceşti tineri să nu ajungă în temniţă. Roagă-te, o Sfinte Preacuvioase Andrei, să ne izbăvească Dumnezeu de de patimile sufleteşti şi trupeşti şi pe noi, cei ce ne I ne închinăm şi-ţi cântăm:
    Bucură-te, ocrotitorul tinerilor;
    Bucură-te, mare rugător pentru sufletele lor;
    Bucură-te, cel bătut de ei fără cruţare;
    Bucură-te, izbăvitorul lor de condamnare;
    Bucură-te, că ai suferit pentru a-i ajuta să se mântuiască;
    Bucură-te, că i-ai iertat cu iubire părintească;
    Bucură-te, model de iubire creştină;
    Bucură-te, iubire dumnezeiască deplină;
    Bucură-te, mare rugător pentru a noastră mântuire;
    Bucură-te, înţelept iconom al tainelor divine;
    Bucură-te, mare apărător în ispite;
    Bucură-te, înţelept agonisitor de comori sfinte;
    Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Andrei, lauda sihaştrilor din mijlocul mulţimii!
    Condacul al V-lea
    Petreceai muceniceşte, umblând pe drumuri şi dormind în locurile în care dormeau câinii, fără aşternut şi îmbrăcat numai cu o tunică subţire de lână. Te defăimai şi te încurajai spre nevoinţă şi spre răbdarea defăimărilor şi a scuipărilor, rugându-te cu atâta putere în taină, încât din gură îţi ieşea abur şi şoaptele tale se auzeau până departe. Iar puţinii bani primiţi ca milostenie îi aruncai în timpul bătăilor pe care le primeai, după care fugeai de acolo cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
    Icosul al V-lea
    Unii observau că această purtare nu se potriveşte unui nebun, dar cei nesocotiţi te defăimau, iar tu preferai dispreţul, nu cinstirea. Astfel, trecând prin faţa unor case de desfrânare, nişte femei uşoare te-au tras înăuntru, pentru a te atrage spre păcat. Tu, însă, ca un mort stăteai în mijlocul lor înfruntând ispita şi privindu-l în faţă pe diavolul desfrânării care ţi se arăta acolo negru şi chel, plin de necurăţie amestecată cu cenuşă, purtând pe umăr o zdreanţă murdară. Din el ieşea o duhoare întreită ce semăna cu putreziciunea, cu mirosul de mocirlă şi cu necurăţia. Batjocorindu-l pe diavol pentru urâţenia lui cea mare, l-ai izgonit, înfricoşându-l. Văzându-te scârbit peste măsură, desfrânatele te-au lăsat să pleci, dar ţi-au luat haina, te-au îmbrăcat într-un sac vechi , după care te-au lasat să pleci. Apoi ţi s-a arătat, pe umărul unui tânăr ce mergea în cârciumă, şi diavolul iubirii de arginţi, mic ca un pitic, care îl ţinea pe cel robit de această patimă legat ca pe un urs. Deşi l-ai avertizat, tânărul a ascultat cuvintele cârciumarului care te defăima, nu pe ale tale. Sfinte Preacuvioase Andrei, roagă-te să dobândim tărie în mijlocul ispitelor şi darul dicernământului, pentru a asculta întotdeauna de cei care ne arată Calea, Adevărul şi Viaţa şi, mulţumind lui Dumnezeu pentru darurile date ţie, să-ţi cântăm:
    Bucură-te, că femeile n-au văzut diavolul ce ţi s-a arătat;
    Bucură-te, că pentru smerenia ta, necuratul s-a înfricoşat;
    Bucură-te, că Dumnezeu te-a ocrotit;
    Bucură-te, că prin tine, mântuirea desfrânatelor a mijlocit;
    Bucură-te, mare apărător de păcatul desfrânării;
    Bucură-te, cel ce ne întăreşti cu virtutea răbdării;
    Bucură-te, cel ce ne arăţi şi că iubirea de arginţi este un păcat mare;
    Bucură-te, cel ce plângi văzând pe câtă lume duce la pierzare;
    Bucură-te, cel ce vădeşti pericolul sufletesc al iubirii de arginţi;
    Bucură-te, arătându-ne ce greu se pocăiesc cei de acest păcat robiţi;
    Bucură-te, rugându-te să ne izbăvim de păcate sufleteşti şi trupeşti;
    Bucură-te, ajutându-ne să dobândim virtuţi duhovniceşti;
    Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Andrei, lauda sihaştrilor din mijlocul mulţimii!
    Condacul al VI-lea
    Cu voia lui Dumnezeu, te-ai întâlnit cu trei tineri virtuoşi, unul dintre ei fiind Epifanie, căruia, după ce i-ai spus pe nume, i-ai prorocit că va deveni Patriarh, l-ai numit prieten şi fiu duhovnicesc. Apoi, după plecarea lor, ridicat in aer, înălţai rugăciuni fierbinţi pentru ei, slăvindu-L pe Dumnezeu şi cântând: Aliluia!
    Icosul al VI-lea
    Te hrăneai doar cu o jumătate de posmag pe zi, iar uneori stăteai chiar şi o săptămână nemâncat. Iar când te ardea setea, căutai adesea o gropiţă cu apă de ploaie şi, îngenunchind, suflai asupra ei de trei ori în chipul crucii, apoi beai, timp în care unii te loveau, iar alţii îţi adresau cuvinte de ocară. Ai suferit şi din cauza gerului, căci nici săracii asemenea ţie nu te primeau, nici chiar câinii nu stăteau lângă tine, să te mai încălzească puţin. În această stare, Însuşi Iisus te-a mângâiat, timp de două săptămâni, aratându-ţi mireasma, bucuria, frumuseţea şi dulceaţa Raiului, fiind răpit până la al treilea cer. Iar noi, mulţumind Preasfintei Treimi pentru ajutorul dat, îţi cântăm:
    Bucură-te, predică vie;
    Bucură-te, deplină filocalie;
    Bucură-te, cu Sfântul Apostol Pavel cel râvnitor;
    Bucură-te, al smereniei desăvârşit purtător;
    Bucură-te, cel ce ai auzit adesea ,,Pleacă de aici, câine!”
    Bucură-te, dascăl al nimicirii de sine;
    Bucură-te, cel ce cu desăvârşita sărăcie ai câştigat comori cereşti;
    Bucură-te, că, în viaţă fiind, Iisus te-a chemat să le priveşti;
    Bucură-te, descoperind tainele divine;
    Bucură-te, înţelegând rostul nevoinţei creştine;
    Bucură-te, vâzând adevărata strălucire;
    Bucură-te, întărindu-ne pe calea spre mântuire;
    Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Andrei, lauda sihaştrilor din mijlocul mulţimii!

    Condacul al VII-lea
    După această descoperire, ai sporit nevoinţa, rugându-te în fiecare noapte şi căutând batjocura lumii în fiecare zi, sporind invidia celui rău care, luând chipul unei babe, căuta să-i pornească pe oameni împotriva ta. Pricepându-i uneltirile, ai aruncat cu noroi în faţa ei şi, după ce ai suflat spre ea de trei ori, şi-a pierdut înfăţişarea omenească. Apoi, întâlnindu-te cu tânărul Epifanie, l-ai întărit duhovniceşte, căci şi lui îi apăruse necuratul luând chip de negustor ismaelitean care căuta să vă dezbine, şi, vădindu-i vicleşugul, aţi cântat împreună: Aliluia!

    Icosul al VII-lea
    Sfaturile date tânărului Epifanie se potrivesc oricărui creştin care, prin purtarea evlavioasă, atrage invidia celui viclean. L-ai sfătuit, aşadar, să fie cumpătat, să se cerceteze, să-şi îmblânzească trupul cu posturile, să aibă smerita-înţelepciune, să se roage cu bucurie şi să nu devină rob al păcatului, prin desfrânare, ci rob al lui Dumnezeu. Altădată, de faţă cu Epifanie, l-ai mustrat cumplit pe un tânar care voia să-ţi ofere nişte curmale, descoperindu-i păcatul sodomiei şi neprimind nimic de la el, batjocorind astfel păcatul şi pe diavolul desfrânării, pentru salvarea sufletului acelui tânăr. Ai mustrat şi păcatele robilor lui Epifanie, descoperindu-le sub forma unei povestiri. Sfinte Preacuvioase Andrei, cercetează-ne şi pe noi şi pe apropiaţii noştri şi ajută-ne, prin rugăciunile tale, să ne vedem păcatele, să ne pocăim, să-L slăvim cu râvnă pe Dumnezeu şi să-ţi cântăm:
    Bucură-te, cel ce sfătuieşti în taină,
    Bucură-te, cel ce ai smerita-înţelepciune drept haină;
    Bucură-te, cel ce salvezi tinerii de păcatul sodomiei;
    Bucură-te, cel ce mustri păcatul lăcomiei;
    Bucură-te, chip în care care S-a oglindit Hristos;
    Bucură-te, smerenie înaltă aducătoare de folos;
    Bucură-te, sărutând picioarele celui ce te-a bătut
    Bucură-te, rugându-te pentru pentru cel în patimi căzut;
    Bucură-te, apărător al celor căzuţi în robie;
    Bucură-te, cel ce ţi-ai asumat deplina sărăcie;
    Bucură-te, rugăndu-te să aflăm înţelepciune;
    Bucură-te, ajutându-ne să stăruim cu bucurie în rugăciune;
    Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Andrei, lauda sihaştrilor din mijlocul mulţimii!
    Condacul al VIII-lea
    Ai petrecut, Sfinte Preacuvioase Andrei, în adâncul smereniei şi pe culmile bucuriei duhovniceşti. Dormind pe gunoi, nici frigul, nici greutatea căruţei ce a trecut peste tine nu le-ai simţit. Fiind ocărât şi bătut de semeni, din invidia celui rău, te ridicai în vazduh la rugăciune în Biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale cărei uşi ţi se deschideau singure după ce le însemnai cu semnul crucii. În jurul tău era flacără strălucitoare şi o mireasmă nespusă, pentru care îngăduie-ne să cântăm împreună cu tine: Aliluia!
    Icosul al VIII-lea
    După ce ai adus pe calea cea bună toată casa lui Epifanie, i-ai ajutat şi pe alţi tineri să ducă o viaţă plăcută lui Dumnezeu. L-ai înfruntat apoi şi pe necurat care îţi apărea înfuriat în faţă şi te ameninţa cu chinurile lui Iov, însă tu ţi-ai scos repede şi cămaşa, singura ta avere, şi i-ai aruncat-o în faţă, izgonindu-l. Ai vorbit după aceea şi cu un Înger păzitor al unui demnitar împărătesc încărcat cu păcate grave ce plângea la înmormântarea acestuia, în timp ce rudeniile îl jeleau, iar necuraţii chiuiau de bucurie. Sfinte Preacuvioase Andrei, ajută-ne, prin rugăciuni către Preasfânta Treime şi către Preasfânta Fecioară Maria, să dobândim tărie şi înţelepciune, ca să putem face mereu voia lui Dumnezeu, pentru ca trecerea noastră la cele veşnice să fie spre bucuria îngerilor păzitori ai celor ce-ţi cântă:
    Bucură-te, cel ce ai desăvârşită lepădare de sine;
    Bucură-te, cel ce ai mare îndrăzneală către Preasfânta Treime;
    Bucură-te, cel ce, la rugăciune, în văzduh te ridicai;
    Bucură-te, că uşile bisericii se deschideau când te rugai;
    Bucură-te, mustrătorul tâlharilor;;
    Bucură-te, apărătorul credincioşilor;
    Bucură-te, ajutorul nostru pe calea mântuirii;
    Bucură-te, aprig duşman al păcatelor împotriva firii;
    Bucură-te, martor prin care Dumnezeu ne-a arătat gravitatea acestor păcate;
    Bucură-te, cel ce alungi duhurile necurate;
    Bucură-te, ocrotitor al celor vii şi al celor adormiţi;
    Bucură-te, că ne arăţi ce înseamnă să murim nepocăiţi;
    Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Andrei, lauda sihaştrilor din mijlocul mulţimii!
    Condacul al IX-lea
    Pe măsură ce timpul trecea, ucenicul tău Epifanie sporea duhovniceşte, iar tu îl povăţuiai spre toată înţelepciunea, însă, descoperindu-i voia lui Dumnezeu, îî cereai cu smerenie să te binecuvânteze ca un ierarh apoi cântaţi împreună: Aliluia!

    Icosul al IX-lea
    În biserică, în timpul citirii Sfintei Evanghelii, cu darul lui Dumnezeu, ai văzut cum necuratul trândăviei îşi bătea joc de creştini, pricinuindu-le somn, pentru a risipi folosul lor duhovnicesc. Mustrându-i cumplit şi înălţând rugăciuni, i-ai ajutat pe creştini să asculte cu atenţie citirea. Sfinte, Preacuvioase Andrei, ajută-ne să dobândim trezvie, discernământ duhovnicesc, pocăinţă, smerenie, cuminţenie, modestie, dragoste nefăţarnică, răbdare în necazuri, milostivire, bunătate, stăruinţă, nejudecare, nemâniere, virtuţi practice, evlavie, blândeţe, conştiinciozitate, neîncetată rugăciune şi recunoştinţă pentru darurile primite de noi, cei ce-ţi cântăm:
    Bucură-te, că faţa ta că soarele strălucea;
    Bucură-te, că numai cei curaţi la suflet o puteau vedea aşa;
    Bucură-te, cel ce eşti în ispite mare apărător;
    Bucură-te, al Cetăţii împărăteşti mare luminător;
    Bucură-te, cel de Dumnezeu iubit;
    Bucură-te, că darurile date ţie ne-au uimit;
    Bucură-te, că Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel te-au ajutat;
    Bucură-te, mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru ajutorul dat;
    Bucură-te, mare vindecător în boli grave şi în epidemii;
    Bucură-te, aducător de cereşti bucurii;
    Bucură-te, că hoţia şi lăcomia ai mustrat;
    Bucură-te, cu cei ce s-au pocăit şi s-au îndreptat;
    Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Andrei, lauda sihaştrilor din mijlocul mulţimii!
    Condacul al X-lea
    Văzând podoabele de vânzare de prin pieţe, le socoteai ca paiele şi ca gunoaiele, căci vedeai cum, prin acestea, lumea este atrasă spre păcate. Mult te-ai întristat văzând mai pe urmă un monah robit de patima iubirii de arginţi. Rugându-te pentru el, Dumnezeu ţi-a arătat, spre folosul nostru, cearta dintre îngerul său păzitor cu necuratul pentru sufletul acestuia. Ai auzit cum necuratul i-a inchis gura îngerului cu texte din Scriptură, spunând că Împărăţia lui Dumnezeu este a celor milostivi, aşa că îngerul i-a cedat necuratului drepturile sale şi îl urma pe monah numai de departe, iar tu, mulţumind lui Dumnezeu pentru o descoperire ca aceasta, cântai: Aliluia!
    Icosul al X-lea
    L-ai întâmpinat pe monah şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, i-ai mărturisit cu blândeţe întristarea ta pentru sufletul lui. I-ai descoperit cum din prieten al lui Dumnezeu a devenit slujitor al celui rău şi cum strălucirea lui a devenit o noapte întunecoasă. Atunci ochii monahului s-au deschis şi l-a văzut el însuşi pe demonul care-l ţinuse legat stând în faţa lui scoţând fum pe ochi şi flăcări arzătoare pe gură. Speriindu-se, a împărţit săracilor banii pe care-i avea, apoi i-a îndemnat şi pe alţii să procedeze la fel, neprimind mai mult decât îi era necesar. Iar noi, pentru o astfel de purtare de grijă, îţi cântăm:
    Bucură-te, mângâietor al celor sufleteşte răniţi;
    Bucură-te, mustrător al iubirii de arginţi;
    Bucură-te, cel ce ne reaminteşti voia lui Dumnezeu;
    Bucură-te, cel ce pedepseşti pe cei ce slujesc celui rău;
    Bucură-te, cel ce ne îndemni să căutăm comori cereşti;
    Bucură-te, cel ce ne arăţi deşertăciunea celor pământeşti;
    Bucură-te, cel ce ne fereşti de întunecimile iadului;
    Bucură-te, cel ce ne ajuţi să descoperim comorile Raiului;
    Bucură-te, cel ce ne sfatuieşti să trăim pentru Hristos, nu pentru arginţi;
    Bucură-te, cel ce ne ajuţi să devenim milostivi şi smeriţi;
    Bucură-te, cel cu adevărata iubire de oameni împodobit;
    Bucură-te, cel ce pentru Hristos şi pentru noi te-ai nevoit;
    Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Andrei, lauda sihaştrilor din mijlocul mulţimii!
    Condacul al XI-lea
    I-ai apărut, Sfinte Andrei în vedenie ucenicului tău Epifanie, arătându-i că sufletele sodomiţilor petrec în iad, în colibe murdare, cu multe necurăţii de oameni şi de câini. I-ai mai arătat că păcătoşii petrec în temniţe întunecoase, având înfăţişări diferite, în funcţie de păcatele lor. Astfel, Dumnezeu i-a făcut pe desfrânaţi să semene cu porcii, pe hoţi -- cu lupii, pe înşelători -- cu vulpile, pe iubitorii de arginţi -- cu pisicile, pe cei mânioşi -- cu fiarele, pe pomenitorii de rău -- cu viperele, pe mincinoşi -- cu şopârlele, pe cei lacomi -- cu caii, pe beţivii -- cu îndrăciţii, pe eretici -- cu bălegarul, pe cârciumari -- cu măgarii, pe proprietarii de bordeluri -- cu antihrist, pe hulitori -- cu ciorile, pe clevetitori -- cu corbii, pe cei ce judecă păcate străine -- cu câinii, pe cântăreţi -- cu broaştele, pe dansatoare -- cu cocostârcii, pe desfrânate -- cu caprele, iar pe cei petrecăreţi care au mers la jocuri, glume, teatre -- cu viperele mici cu târâtoarele şi cu fiarele sălbatice. I-ai mărturisit apoi, spre folosul nostru, că pe toate acestea i le-ai arătat, ca să se înfricoşeze, să-şi sporească nevoinţa şi trezvia, ca să puteţi cânta împreună în veci: Aliluia.

    Icosul al XI-lea
    Te-ai bucurat , Sfinte Andrei, văzând cum după Sfânta Liturghie de Înviere, feţele celor care au străbătut virtuos nevoinţa Postului Mare, departe de desfrânare, de ură şi de vorbire deşartă, străluceau ca razele soarelui. Ai văzut cum cei care împărţeau pâine celor flămânzi, cei care înlăturau nedreptăţile şi crimele, cei ce răscumpărau datorii străine aveau veşminte aurite, mirosind a mir şi a tămâie. Ai văzut cum cei care mergeau în temniţe şi în tribunale şi îi mângâiau pe cei închişi din bunurile lor, precum şi cei care vieţuiau în pace nelipsind niciodată de la biserică şi mulţumind lui Dumnezeu, aveau haine de mare preţ. Ai plâns apoi cu amar văzând starea sufletească jalnică a celor căzuţi în desfrânare, care e al doilea păcat după ucidere, şi în ţinerea de minte a răului, care este prima fiică a necuratului. Pe toate acestea Dumnezeu ţi le-a descoperit spre folosul nostru, iar noi, muţumindu-I pentru ajutorul dat prin tine, Îl rugăm, ca, pentru rugăciunile tale, să ne ajute să ne agonisim veşmânt luminos şi pe noi, cei ce-L slăvim şi-ţi cântăm:
    Bucură-te, că ne înveţi să nu cântăm pentru oameni, ci pentru Dumnezeu;
    Bucură-te, că ne arăţi că slava deşartă este un păcat greu;
    Bucură-te, îndemnându-ne să renunţăm la păcate;
    Bucură-te, arătându-ne chinurile care ne pot aştepta după moarte;
    Bucură-te, cel ce şi în vis ne sfătuieşti;
    Bucură-te, cel care de vrăji ne izbăveşti;
    Bucură-te, cel ce ne arăţi cum, prin păcate, alungăm harul lui Dumnezeu;
    Bucură-te, cel ce plângi văzând cât de uşor cădem în stăpânirea celui rău;
    Bucură-te, că nemilostivirea ai osândit;
    Bucură-te, cel ce pentru a noastră mântuire te-ai nevoit,
    Bucură-te, sfătuindu-ne să facem voia lui Dumnezeu;
    Bucură-te, ajutându-ne să luptăm cu trupul, cu lumea şi cu necuratul mereu;
    Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Andrei, lauda sihaştrilor din mijlocul mulţimii!
    Condacul al XII-lea
    Cu câtă înţelepciune l-ai povăţuit pe ucenicul tău Epifanie, tâlcuindu-i citate din Sfânta Scriptură şi arătându-i tainele dumnezeieşti despre zidirile lui Dumnezeu (veacurile, cetele îngereşti, bezna, haosul, întunericul, apa, focul, ceaţa şi cel mai dedesubt), despre Cuvântul Hristos Care susţine veacurile şi Care este temelia creaţiei, Începutul tuturor căilor ce duc la Harul cel nou, Începutul înfrânării, al smereniei şi al oricărei virtuţi, Capul oricărei căi de mântuire şi însăşi Viaţa veşnică. Roagă-te, Sfinte Preacuvioase Andrei să ne ferească de erezii în aceste vremuri de mare ispită pentru Sfânta Biserică!
    De câtă slavă te bucuri, pentru că te-ai rugat să nu aibă păcat cei care te-au batjocorit, neştiind nevoinţa ta! Roagă-te, Sfinte Preacuvioase Andrei să dobândim şi noi răbdare în necazuri şi să înţelegem rostul şi folosul ispitelor!
    De câtă preţuire te bucuri din partea Preasfântei Născătoare de Dumnezeu, care ţi s-a arătat în Biserica din Vlaherne, înaltă şi impunătoare, îngenunchind şi rugându-se cu lacrimi Fiului ei pentru mântuirea lumii şi în special pentru cei care privegheau în acea noapte. V-a acoperit apoi cu cinstitul ei Omofor pe toţi cei aflaţi în biserică, închipuind astfel harul pe care îl dă Preasfânta Născătoare de Dumnezeu credincioşilor. Împreună cu Sfântul Epifanie, aţi admirat distinsul veşmânt ce iradia slavă dumnezeiască la o asemănare cu chihlimbarul. Roagă-te, Sfinte Preacuvioase Andrei, ca Maica Domnului să ne ajute să sporim nevoinţa şi să ne acopere şi pe noi cu Sfântul său cu Sfântul său Acoperământ pe noi, cei ce-i mulţumim lui Dumnezeu pentru daruruile date ţie şi-I cântăm: Aliluia!
    Icosul al XII-lea
    Cunoscându-ţi apropiata trecere la cele veşnice, i-ai dat ultimele sfaturi ucenicului tău, i-ai tâlcuit înţelesurile adânci ale Scripturii şi cu darul înainte-vederii, i-ai avertizat pe creştinii despre ce se va întâmpla în veacurile din urmă. Pe Sfântul Epifanie l-ai îndemnat să citească cele sfinţitoare, adeverindu-i, printr-o minune, că Îngerii Domnului cinstesc cu mireasma lor cuvintele Sfântului Duh atunci când creştinii citesc sfintele cărţi, când îi înconjoară în chip nevăzut şi când suferă osteneală, dureri şi pedepse pentru dragostea lui Dumnzeu, ajutându-i pe mucenici să nu simtă durerile ce urmează după prima lovitură.
    Apoi, certându-l pe necuratul ce pregătea curse pentru Epifanie şi pe care doar tu îl vedeai, acesta ţi-a mărturisit că se bucură cel mai mult de slujirea la idoli, de magie, de fermecătorie, de invidie, de ţinerea de minte a răului, care devin pricini pentru alte păcate, de sodomie şi de preadesfrânare. Ţi-a mai spus ca, în vremurile din urma, oamenii îi vor întrece în vicleşug pe necuraţi. Apoi, după ce l-ai îndepărtat, l-ai povăţuit pe Epifanie să se roage pentru cei aflaţi în necazuri, să aibă grijă de săraci, de orfani şi de văduve şi să cerceteze virtutea celor pe care urmează să-i hirotonească, după ce va deveni ierarh, pentru a aduce la slujirea preoţească oameni dornici să se nevoiască pentru dreptate, credinţă şi adevăr.
    Te-ai rugat, apoi, pentru tine şi pentru ucenicul tău, l-ai sărutat, apoi, despărţindu-te de el, te-ai rugat pentru toată lumea, după care te-ai întins pe pământ privind cu faţa veselă pe îngerii şi pe sfinţii ce veniseră la tine. Sfântul Epifanie ţi-a văzut sufletul înălţându-se spre cer, stălucind cu sclipire dumnezeiască, iar mirosul de la mirul ce curgea ca un râu din moaştelor tale a determinat-o pe o femeie saracă să te caute. S-a dus repede să vestească şi altora minunea, dar, până s-a întors, moaştele tale au fost strămutate cu voia lui Dumnezeu, pentru care îţi cântăm:
    Bucură-te, mijlocind izbăvirea lui Epifanie şi a noastră de păcate trupeşti;
    Bucură-te, ajutându-ne să înţelegem tainele dumnezeieşti;
    Bucură-te, cel ce ştii că păcatul desfrânării ne face bătaie de joc pentru necuraţi;
    Bucură-te, cel ce ne spui că ereticii fiecărei erezii vor fi judecaţi;
    Bucură-te, osândind nepăsarea şi a duminicii pângărire cu patimi;
    Bucură-te, cel ce ne înveţi să ne rugăm cu zdrobire, cu suspine şi cu lacrimi;
    Bucură-te, cel ce ştii că nu avem nicio putere fără ajutorul lui Dumnezeu;
    Bucură-te, cel ce ne înveţi că orice izbândă a noastră este darul Său;
    Bucură-te, învăţându-ne rugăciunea: ,,Am păcatuit, Doamne, iartă-mă şi mă miluieşte!”;
    Bucură-te, amintindu-ne să căutăm Împărăţia şi dreptatea Celui care mântuieşte;
    Bucură-te, cel ce nu suporţi cinstiri din partea omului;
    Bucură-te, martor al harului Maicii Domnului;
    Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Andrei, lauda sihaştrilor din mijlocul mulţimii!
    Condacul al XIII-lea
    Ne închinăm cu evlavie Preasfintei Treimi şi-I mulţumim pentru darurile date ţie, Sfânte Preacuvioase Andrei, spre slava Sa, spre cinstirea ta şi spre ajutorul nostru.
    Ne închinăm şi-i mulţumim Preasfintei Născătoare de Dumnezeu care, prin tine, ne-a încurajat să sporim rugăciunea în timpul nopţii şi ne-a arătat cât de mare folos au cei care i se roagă.
    Mulţumim Tuturor Sfinţilor care te-au ocrotit şi te-au ajutat pe drumul mântuirii.
    Sfinte Preacuvioase Andrei, prieten de nădejde al Mântuitorului, roagă-L pe Dumnezeu să să ne ajute şi pe noi, cei ce te cinstim pe tine, să facem cu bucurie voia Sa, ca, mântuindu-ne, să cântăm în veci: Aliluia!
    Acest condac se zice de trei ori, după care se zice Icosul I şi Condacul I.
    Rugăciune
    Sfinte Preacuvioase Andrei, cel cu luminat veşmânt îmbrăcat, mare biruitor al duşmanilor nevăzuţi, te rugăm să mijloceşti pentru noi ajutor în lupta cu toate patimile sufleteşti şi trupeşti şi cu toată lucrarea necurată ce ne împresoară adesea.
    Roagă-te Preasfintei Treimi să ne ajute şi pe noi să dobândim virtuţi, urmând exemplul tău. Roagă-te să ne ajute să dobândim smerenie, pentru a ne plânge toate păcatele, tărie, pentru a nu ne înfricoşa de lucrarea vrajmaşului şi evlavie, pentru a împlini cu bucurie voia lui Dumnezeu.
    Aşa, Sfinte Preacuvioase Andrei, roagă-te pentru noi să dobândim credinţă neîndoielnică, nădejde statornică, dragoste mântuitoare şi Darurile Preasfântului Duh.
    Preasfântă Treime, pentru rugăciunile Sfântului Preacuvios Andrei, ceartă, leagă şi alungă-l pe Antihrist şi orânduieşte cele de folos pentru Biserica Ta, pentru poporul român şi pentru noi; iartă-ne, căci mult am păcătuit, şi ne miluieşte pe noi. Amin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *