Patima fumatului şi Sfânta Scriptură: „Tutunul spurcă sufletul cu putoarea cea nesuferită şi apoi iese pe gură înapoi ca pe un ogiag”

Obiceiul fumatului, preluat din America şi apoi din vestul Europei, a căpătat amploare în Moldova şi Ţările Române în perioada paşoptistă, viciul ajungând să macine chiar şi obştile monahale. La finele sec. XIX, duhovnicul Andronic de la Mănăstirea Neamţ a luat atitudine faţă de această patimă pe care o descrie ca o „vederată robie”.

Popovici Andronic, arhimandrit, istoric şi copist a făcut în anul 1863 o interpretare a ceea ce înseamna patima fumatului care se manifesta şi în Moldova în perioada generaţiei paşoptiste. În lucrarea „Istoria Sfintelor Mănăstiri Neamţul şi Secul”, fostul duhovnic al Mănăstirii Neamţ descrie cum viciul îi cuprinsese chiar şi pe monahii lăcaşului de lângă Târgu Neamţ.

„Eu voiam ca pe unele ca acestea ce s-au lucrat (…) să le cinstesc cu tăcere, dar mi-am luat de seamă cum că mai bine este a şti şi urmaşii că nu întru alt chip, ci cu acest fel de silnicii s-a primit seminarul în Mănăstirea Neamţului, prin care a venit şi focul iadului în ea: putoarea tiutiunului şi mâncarea cărnii”.

„Te înnăduşa fumul tiutiunului când intrai în chiliile stăreţeşti”

Consumarea tutunului şi mâncarea cărnii, considerate de autorul lucrării „batjocoritoarele tagmei călugaresti şi defăimătoarele tagmei calugăresti şi Sfintelor Scripturi” deveniseră un obicei în obştea de la mănăstire, după cum scrie Arhimandritul Andronic „măcar deşi mai-nainte se aflau câte pe undeva, însă tainic, iar în timpul ocârmuirii arhimandritului Antonie te înnăduşa fumul tiutiunului când intrai în chiliile stăreţeşti”.

Tema „Tutunul şi Sfânta Scriptură” a fost abordată în 2001 de monahul Filotheu Bălan, de la Mănăstirea Petru Vodă în „Cronica inedită a lui Andronic Duhovnicul sau despre pătimirile Mănăstirii Neamţ de pe urma generaţiei paşoptiste”, un articol publicat în revista Scara (nr.7). Acesta readuce în atenţie interpretarea pe care o dădea Arhimandritul Andronic obiceiului fumatului.

„Dar poate-mi va zice cineva că dacă nu-i bun tiutiunul, apoi de ce l-a lăsat Dumnezeu ca să răsară şi să crească el precum şi alte buruieni? Aceluia eu în numele adevărului îi răspund că şi mătrăguna, strigoaia şi altele le-a lăsat Dumnezeu, precum şi păserile, dobitoacele, peştii, hiarele şi altele, dar nu se mănâncă din toate”.

Sursa: adevarul.ro