Să facem milostenie, ca să o luăm înapoi de la Dumnezeu!



Să se cerceteze fiecare pe sine şi cel bogat să ia seama la căile sale din care daruri va aduce ofrandă lui Dumnezeu! Dacă nu a asuprit pe cel sărac, dacă nu a forţat pe cel mai slab, dacă nu a abuzat de cel supus lui, folosindu-se de putere în loc de dreptate.

Căci poruncim să păzească dreptatea şi egalitatea şi faţă de slugi. Nu forţa pentru că eşti puternic, nici nu abuza pentru că stăpâneşti! Ci arată cele ce ţin de dreptate pentru că ţi s-a încredinţat stăpânirea!

Căci nu vei da dovadă de ascultare şi de frică de Dumnezeu în ceea ce nu poţi, ci în faptul că nu calci legea când poţi să o calci[3]. Iar dacă dai săracilor luând de la săraci, mai bine era să nu fi răpit, nici să fi dat. Pentru ce întinezi bogăţia ta introducând în ea câştiguri nedrepte? Pentru ce faci urâciune ofranda ta din nedreptate, apucându-te să aduci cele cu care trebuia să miluieşti pe alt sărac? Pe acela miluieşte-l, pe care-l nedreptăţeşti! Foloseşte-te de iubirea de oameni faţă de acesta! Fă milă cu acesta şi vei împlini mila cu judecată.

Căci Dumnezeu nu se va face părtaş la lăcomie, nici nu este părtaş Domnul cu tâlharii şi cu răpitorii. Nici nu ne-a lăsat pe săraci ca Unul Care nu poate să-i hrănească, ci căutând de la noi rodirea dreaptă şi iubitoare de oameni spre folosul nostru. Milostenia nu apare din nedreptate, nici binecuvântarea din blestem, nici câştigurile din lacrimi. Dumnezeu spune celor ce scot lacrimi de la cei nedreptăţiţi:

„Cele ce le-am urât le-aţi făcut, aţi acoperit cu lacrimi jertfelnicul Meu şi cu plâns şi suspin” (Mal. 2:13).

Miluieşte din osteneli şi nu voi să nedreptăţeşti sub pretextul că aduci milă lui Dumnezeu din nedreptate! Slavă deşartă sunt acestea şi pentru lauda de la oameni, nu pentru lauda care priveşte spre Dumnezeu. Pentru aceasta bine zice Domnul că nu pentru a fi văzuţi de oameni (Mt. 6, 1). Căci, dacă faci milostenia ca şi cum ar privi Dumnezeu, păzeşte-te să nu o faci din lăcomie, ştiind că nu veseleşti pe Dumnezeu, Care priveşte!

Aşa să facem milostenie, ca să o luăm înapoi de la Dumnezeu! Dar Dumnezeu o dă înapoi acelora pe care-i laudă. Şi nu laudă pe nici un lacom. Nu se poate să aduci daruri lui Dumnezeu dacă întristezi pe fratele tău.

„Dacă aduci, zice, darul tău la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, du-te întâi, împacă-te cu fratele tău şi atunci, venind, adu darul tău!” (Mt. 5: 23-24).

Sfantul Vasile cel Mare, Omilii inedite. Două cuvinte despre botez, Editura Doxologia, 2012



loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *