Superstiţiile îi subjugă pe cei slabi. Răul vine din necredinţa pe care o are superstiţiosul în inimă



pisica-neagra

Foarte multă lume de pe la noi, chiar şi atunci când merge la sfintele lăcaşe, uită, de fapt, că a venit în Casa Domnului şi are ispita superstiţiilor, o făcătură diavolească.

M-a şocat cazul întâmplat la una din mănăstirile basarabene, când o femeie de vreo 40 de ani, de mână cu copilul ei, care de cum a intrat pe poartă a început a avea un comportament straniu. „Măsura” cărarea de-a latul, se oprea confuză şi numai că s-ar fi întors din drum. Abia, când măicuţa ce venea cu două căldări deşarte a început să o dojenească, dându-și seama că femeia fuge din calea ei care nu cumva să nu-i meargă bine, am priceput misterioasa purtare. Chiar nici nu mi-am imaginat că e posibil aşa ceva, mai ales că, la sigur, se considera creştină. „Enoriaşa” credea şi mă gândesc că nici nu s-a debarasat de superstiţia că dacă iese în cale cineva cu găleţile deşarte – nu-ţi va merge bine.

Sunt situaţii şi mai banale. În una din deplasările mele, şoferul a oprit maşina când pe drum a apărut un băieţel cu o căldare deşartă. Copilul se ducea să aducă apă de la fântână şi nici gând de a purta ghinion. Oricum, automobilistul a strigat, oarecum indignat: „De ce treci cu căldarea goala? I-a întoarce-o cu fundul în sus!”

Acestea şi alte cazuri, precum şi o discuţie avută cu o măicuţă, care mi-a mai confirmat că multă lume are un comportament neadecvat, venit din necunoaştere şi o credinţă oarbă în superstiţii, m-a şi determinat să scriu acest material.

Răspândite mai ales în satele noastre, superstiţiile vin din adâncurile vremurilor. Deşi multe au dispărut cu timpul, sunt destule cele în care se mai crede cu tărie. Am aflat, spre exemplu, că sunt unele persoane convinse că dacă în cale le va ieşi un orb, un infirm sau chiar, şi mai şi, – un popă, atunci ziua le este dată peste cap. Chipurile dacă scuipă de câte trei ori în cele patru puncte cardinale, pericolul este că şi cum luat cu mâna.

„Dacă-ţi iese doctorul în cale te şi îmbolnăveşti? Dacă-ţi iese frizerul în cale îţi cade părul din cap? Dacă-ţi iese mecanicul în cale ţi se strică maşina? .. Şi atunci când îţi iese preotul în cale cum o să-ţi meargă rău? Roagă-te lui Dumnezeu să nu te întâlnești cu diavolul. Dacă îţi iese preotul în cale bucură-te că ai ocazia să-l întrebi ceva sau să-i mărturiseşti ceva. De fapt celor buni şi înţelepţi poate să le iasă şi Satana în cale că tot bine le merge, iar celor răi poate să le iasă şi Dumnezeu în cale că tot rău le merge”, comentează această superstiţie un preot.

Dar răul nu vine din faptul că-ţi iese în cale într-un fel sau altfel o persoană. Răul vine din necredinţă pe care o are superstiţiosul în inimă. Şi aceasta e una din multele capcane pe care le întinde satana omului care nu face discernământul dintre bine şi rău, adevăr şi minciună. Şi la Sfântul Ioan Gură de Aur găsim: „Văzând un om oarecare, repede îl poţi condamna, la îndemnul nefast al superstiţiei, dar nu vezi cursa diavolească ce ţi-a fost întinsă. De ce te faci vrăjmaş fratelui tău, fără niciun motiv justificat? Şi nu înţelegi cât e de mare batjocura, cât de mare este ruşinea şi, mai mult cât de mare este primejdia. De multe ori omul are un coşmar sau vede o pisică neagră sau alte lucruri şi crede că acestea ar prevesti ceva rău. Aceasta este o lucrare diavolească, pentru că nu ceea ce crede omul face ziua rea, ci petrecerea în păcate. Prin urmare, când ieşi din casă, să te păzeşti de a păcătui. Dacă vom păcătui va veni şi căderea noastră”.

Una din superstiţii este legată de căsătorie. La alegerea datei nunţii, tinerii evită să o planifice în zile de vineri sau în data de 13, care chipurile ar fi cu ghinion. Alţii umblă după altfel de prejudecăţi, cum ar fi consecvenţa unor anumite cifre. De exemplu, anul trecut, deşi era în Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, stil vechi, pe 07.07.07 o mulţime de cupluri şi-au jucat nunta. Au ales o dată care chipurile este purtătoare de noroc, ignorând importanţa unei taine divine. Tot la numere „cu noroc” s-au aventurat şi-au făcut nunta la 20.05 anul 2005, şi la 20.06 anul 2006 şi poveste se va şi anul acesta pe 08.08.08 sau 20.08. Am auzit că unii au superstiţia că dacă nunta va fi jucată în ziua de naştere a mirelui sau a miresei, atunci viaţa le va fi foarte grea.

Tot la Sfântul Ioan Gură de Aur citim: „Această nu este numai o gândire prostească, ci chiar una drăcească”, iar un proverb grecesc spune: „Fiecare zi este a lui Dumnezeu”.

De fapt, viaţa noastră este călăuzită de Cel de Sus, ci nu oarecare superstiţii, ce nu au nici o legătură cu adevărata credinţă.

Apropo alte banalităţi legate de superstiţiile numerologice. Unii din posesorii de maşini plătesc bani grei pentru a obţine un număr de înmatriculare cu noroc. Bizar este să crezi că 222 sau 999 te vor salva dacă vei alege păcatul.

În una din bisericile basarabene, la botezul copilului, preotul i-a dojenit pe părinţii care i-au pus copilului la mână o aţă, care chipurile scapă de deochi. Duhovnicul le-a spus că prin simbolurile creştine acesta poate fi ferit de fel de fel necazuri. Crucea este cea care mereu îl va apăra şi nu e bine să oferim ocrotirea copilului unei aţe, fir sau fel de fel de talismane.

Zilele trecute am aflat că în unele sate de pe la noi, copilul este uns cu nămol şi se crede că alungă piaza rea, de deochiul şi pizma. Mă întreb cum oare se poate întâmpla aşa ceva, chiar atât e de mare puterea nămolului?

Sfântul Ioan Gură de aur îi întrebă pe cei care cred în superstiţii: „Tot nu vă ruşinaţi, tot nu vreţi să înţelegeţi odată pentru totdeauna că acestea sunt capcanele vicleanului, că încă de la naştere încearcă să-şi vâre vicleşugurile?” Copilul trebuie botezat şi însemnat cu cruce de preot şi nu murdărit de noroi.

Una din superstiţii am aflat-o de la nişte amici, care au venit să ne vadă fetiţa. Mi-au spus că pentru ca piciul lor să nu se simtă singur şi neocrotit, lângă pătuţ pun o mătură. Sfatul l-au primit din partea bunicilor de la ţară. În schimb, noi nu am luat cont de povaţa lor, pentru că în odăiţa sunt câteva icoane: cea a Maicii Domnului cu Pruncul şi a Sfântului Nectarie, arme sigure pentru răuvoitorii micuţei. Acum când mergem la biserică înţeleg de ce foarte mulţi copii plâng atunci când sunt părtaşi la Taina Împărtăşaniei, pentru că părinţii unora dintre ei cred în superstiţii. Micuţii care aşteaptă cu nerăbdare, având schiţat un zâmbet firav pe faţă, cu certitudine sunt crescuţi în spiritul credinţei adevărate – iconiţe, agheasmă, busuioc, rugăciuni şi desigur semnul crucii.

Totodată unii pentru a feri de rău copilul mai pun sub pat un săpun sau leagă usturoi de gât. Citeam la o faţa bisericească: „Dacă diavolul ar fugi de mătură şi de săpun, n-ar mai fi nevoie de post şi rugăciune, de biserici şi de slujbe religioase. Ne-am lega fiecare câte o mătură şi un usturoi de gât, un săpun în buzunar şi gata, ar fugi toţi dracii, n-am mai avea ispite. Dar nu e aşa! Iisus spunea: „Acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post” (Matei 17;21).

Sfântul Ioan Gură de Aur îndeamnă părinţii că încă de când se naşte să apere copilul cu armele duhovniceşti şi să-l înveţe să-şi facă singur, pe frunte semnul crucii, dar până va putea el singur, să-l facă ei.

Unii din zgârcenie au superstiţia ca să nu dea nimic lunea, că nu le merge toată săptămână şi nici marţea pentru că sunt trei ceasuri rele. Dar, oare este scris că lunea şi marţea nu trebuie să faci fapte bune?

În Matei 5;24 este scris „Celui ce cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta”. „împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casa ta pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Daca dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei”, citim în Isaia 58;7-10.

Lista superstiţiilor e atât de mare încât ar trebuie pagini întregi, dar şi ore foarte multe pentru a le înţelege. Oricum, concluzia mea este că superstiţiile sunt un fel de surogat de credinţă a celor slabi.

Astfel, or omul se lasă de banalităţile demonice, or continuă să se bălăcească în păcat. Biserica dă un canon greu pentru superstiţioşi, la fel ca pentru magie şi vrăjitorie. Mai bine să aprindem lumina adevăratei credinţe decât să orbecăim în întunericul falselor viziuni. Doamne ajută!

Dinu RUSU – logos.md



loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *