Episcopul din iad

iadul

Cînd ne-am dus în Tebaida, ne-a povestit un călugăr următoarele fapte:

Un stareț îmbunătățit trăia în afara orașului Asinoe și stătuse în chilia sa cam 70 de ani. Avea 10 ucenici; unul din ei însă nu se îngrijea deloc de mîntuirea sufletului lui. Starețul adeseori îl sfătuia și îndemna zicîndu-i:

– Îngrijește-te, frate, de sufletul tău! Ai să mori și ai să te duci în iad!

Fratele însă nu asculta niciodată de părintele său și nu primea sfaturile lui. S-a întîmplat ca să moară fratele după cîtăva vreme. Starețul s-a întristat mult pentru el, căci știa că a plecat din lumea aceasta fără să se îngrijească deloc de mîntuirea sufletului lui și că fusese foarte leneș. Și a început starețul să se roage și să spună:

– Doamne Iisuse Hristoase, adevarătul nostru Dumnezeu, descoperă în ce stare e sufletul acestui frate!

Și, într-adevăr, vede în vedenie un rîu de foc, iar în el mulțime mare de oameni; în mijlocul lor vede pe fratele cufundat în rîu de foc pînă la gît. Atunci îi spune starețul:

– Din pricina acestei osînde te îndemnam, fiule, să te îngrijești de mîntuirea sufletului tău.

Fratele a răspuns și a zis starețului:

– Mulțumesc lui Dumnezeu, părinte, că cel puțin capul mi-e liber de chinuri, deoarece prin rugăciunile tale stau cu picioarele pe creștetul unui episcop.

Fragment din cartea numită „Limonariu (Livada duhovnicească)” sau „Patericul sinaitic”, scris în sec. 7, capitolul 44

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *