Iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor…

Este greu de spus când suntem mai cruzi: atunci când aproapele nostru ne cere iertare şi noi nu-l iertăm, sau atunci când îi judecăm pe cei apropiaţi nouă, în felul acesta neiertându-le păcatele şi neajunsurile lor, chiar defăimându-le autoritatea morală şi provocând asupra lor sentimente de invidie şi duşmănie din partea altora.

Indiscutabil că, şi într-un caz, şi în altul, cădem sub osânda groaznică a cuvintelor lui Hristos: „Iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre” (Matei 6,15). Iar dacă noi nu ne vom căi pentru păcatul judecării, adică nu ne vom opri să-i judecăm pe cei de aproape, negreşit vom ajunge să suferim fără mângâiere tot felul de necazuri şi întotdeauna ne vom afla sub osânda lui Dumnezeu, şi aici, şi în viaţa viitoare.

* * *

De aceea, iubiţilor, să ne temem cel mai mult în lume de faptul că Dumnezeu nu ne va ierta păcatele noastre. Aici se află cauza tuturor necazurilor noastre, atât veşnice, cât şi vremelnice.

De altfel, Domnul nu ne iartă nouă greşelile numai atunci când nici noi nu iertăm greşelile celor apropiaţi nouă, jignirile pe care ni le aduc şi supărările pe care ni le fac, dar mai ales atunci când nu iertăm celor de aproape greşeli care nu au nici o tangenţă cu noi, adică atunci când îi judecăm.

 Sfântul Ierarh Serafim (Sobolev) Făcătorul de minuni din Sofia, 

Predici, Editura Adormirea Maicii Domnului, Bucureşti, 2007, pag. 161

sursa: Moldova Ortodoxă

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *