Postul nu este scop, ci mijloc. Postim ca să iubim, nu iubim ca să postim!

Unii ucenici ai părintelui Antim, dintre cei care practicau rugăciunea lui Iisus, posteau nu numai în zilele de miercuri şi vineri, ci şi lunea, aşa cum e rânduiala în unele mănăstiri în care vieţuirea este mai aspră.

La unul dintre ei, la Teodor, a venit într-o zi în vizită sora lui, împreună cu cei trei copii ai ei. A adus prăjituri, ca să mănânce cu toţi.

Când serveau prăjitura, a sunat cineva la sonerie. Era un băiat care venea la biserică de puţină vreme, care tocmai se lăsase de meditaţia transcendentală şi căruia părintele Antim nu îi dăduse binecuvântare nici să postească lunea, nici să spună rugăciunea lui Iisus.

Văzând că Teodor tocmai termina de mâncat o prăjitură cu frişcă, s-a smintit. Şi a refuzat să mănânce şi el, chipurile ca să nu se facă părtaş greşelii lui Teodor.

Duminică dimineaţa, când a dat pomelnicul la biserică, s-a plâns părintelui:

– Să ştiţi că pe mine mă nedreptăţiţi, în timp ce pe alţii îi lăsaţi să postească, chiar dacă ei calcă postul.

– Cine calcă postul? – Teodor.

Părintele l-a chemat pe Teodor, a vorbit cu el puţin, apoi i-a spus celuilalt:

– Postul de luni nu e obligatoriu. Eu le dau unora binecuvântare să îl ţină, dar, dacă e cazul, le-am spus că îl pot dezlega. Dacă Teodor ar fi refuzat să mănânce împreună cu sora sa şi cu nepoţii săi, aceştia s-ar fi întristat. Şi nu numai că s-ar fi supărat pe Teodor, dar s-ar fi supărat şi pe Dumnezeul pe care Îl cunosc atât de puţin. Dacă ar fi fost miercuri sau vineri, sora lui nu ar fi adus prăjituri. Sau ar fi adus de post. Dar postul în ziua de luni nu îl poate înţelege. I se pare exagerare. Şi Teodor, mâncând prăjitura, a ţinut postul dragostei. Postul nu este scop, ci mijloc. Postim ca să iubim, nu iubim ca să postim.

Când e vorba de postul rânduit de Biserică, acolo nu există îndoieli: trebuie păstrat. Dar, când e vorba de posturi mai aspre pe care le ţinem din dorinţa de a ne curăţa sufletul, fără să avem canon, acolo nu e lege. Acolo trebuie să avem chibzuinţă când trebuie să facem pogorăminte şi când nu. Dacă tot l-ai judecat pe Teodor, află că el are binecuvântare de la mine ca pentru fiecare zi de luni în care trebuie să mănânce de dulce pentru a nu-i sminti pe alţii, miercurea sau vinerea următoare să mănânce numai pâine şi apă. Să nu spui asta mai departe. Ţi-am spus-o doar ca să nu îl judeci în continuare.

*

*           *

S-a dat odată poruncă în Schit: „Postiţi săptămâna aceasta!”. Şi în acea vreme au venit nişte fraţi de la Egipt la avva Moise, şi le-a făcut lor puţină fiertură. Şi văzând vecinii fumul, au zis clericilor: „Iată, Moise a călcat porunca şi fiertură a făcut pentru ei”. Iar ei au zis: „Când va veni, noi îi vom grăi lui”. Iar după ce a venit sâmbăta, clericii, văzând petrecerea cea mare a lui Moise, îi ziceau înaintea norodului: „O, avvo Moise, porunca oamenilor ai călcat-o şi a lui Dumnezeu ai păzit-o!”. (5-142)

Fragment din Patericul mirenilor – Danion Vasile, Editura Apoligeticum, 2004

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *